Rues de l’amour

Mă agăţ cu încăpăţânare de fiecare secundă şi mă transform într-un artist care-şi devorează munca în pragul morţii. Mă simt pierdută pe străzile pe care le-am iubit toată viaţa mea şi mă întreb atât de nonşalant: oare nu cumva am devenit şi eu o parte a rutinei?

Ce-i drept, mi-am iubit oraşul. Las trecutul să-şi ocupe locul pentru că viitorul e mult mai fragil. Niciodată nu voi putea vorbi despre el. Complicaţiile sunt prea mari.

Această obişnuinţă însă, mie mi-a adus îndoiala. Am ajuns în stadiul în care arunc un semn de întrebare asupra ceea ce trebuia deja să fie o certitudine. Îmi iubesc oraşul? M-am ataşat de străzile pe care am învăţat să scriu, să fac poze şi să-mi păstrez prietenii aproape? Aş ţipa cu fiecare parte din mine „da!”, dacă nu ar fi toate complicaţiile… Dacă nu ar exista un „poate” care să-mi curme elanul şi să-mi mototolească aripile.

Anunțuri

~ de wori pe Februarie 5, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: